Glaucomul

glaucom

Vazul este simtul care ne aduce peste 90% din informatiile provenite din mediul exterior si, de aceea, este considerat cel mai pretios. Ochii pot fi, insa afectati de foarte multe boli, care pot limita sau distruge complet vederea, printre care si glaucomul.
Aceasta boala se caracterizeaza prin distrugerea completa si progresiva a nervului optic. Campul vizual se restrange treptat pana cand se ajunge, in final la orbire.

Din ce cauza apare glaucomul?

Medicii si cercetatorii nu stiu exact cauza aparitiei glaucomului. Boala se asociaza, de cele mai multe ori, cu o presiune crescuta in ochi, sursa acesteia fiind umoarea apoasa, un lichid transparent, produs in permanenta in interiorul ochiului, cu scopul de a curata si hrani tesuturile. Corneea si cristalinul nu sant vascularizate, pentru a fi transparente, ele fiind “hranite”de umoarea apoasa (lichidul intraocular). Tensiunea lichidului intraocular este balanta intre productia si drenarea acestuia. El este secretat de catre corpul ciliar, “hraneste” cristalinul, cornea si irisul, si este drenat in sistemul venos.
Glaucomul este caracterizat prin blocarea drenajului acestui lichid. Se imparte in glaucom “cu unghi deschis”, atunci cand drenajul in unghiul irido-cornean la radacina irisului este prezent, si “cu unghi inchis”, cand drenajul in aceasta zona este absent. In cazul unui ochi sanatos, acest lichid este produs si eliminat din ochi in proportii egale, iar presiunea din interiorul ochiului se mentine constanta. Cresterea acestei presiuni din diverse motive determina treptat pierderea vederii.

Factori de risc pentru glaucom

  • Pacienti cu varste peste 45 de ani
  • Antecedente de glaucom in familie (rude de sange, nu rude prin alianta)
  • Diabet zaharat (mai ales de tip 1)
  • Hipertensiune intraoculara
  • Hipotensiune intraoculara
  • Pacienti cu miopie severa
  • Pacienti care se plang de dureri de cap de tip migrenos

Trebuie stiut, insa, ca principalul factor de risc pentru glaucom il reprezinta presiunea intraoculara crescuta. Multi oameni insa cred ca hipertensiunea intraoculara este sinonima cu glaucomul. Este doar un factor de risc, asa cum este si hipertensiunea arteriala pentru infarctul miocardic. Nu toate persoanele cu infarct miocardic au hipertensiune arteriala si nu toti pacientii cu hipertensiune arteriala fac infarct miocardic. Doar 10% din cei cu hipertensiune intraoculara au glaucom, iar 40% din cei cu glaucom au tensiune intraoculara normala.

Diagnosticul glaucomului

Diagnosticul de glaucom se poate face relativ simplu si nu implica investigatii invazive pentru pacient. Marea dificultate este faptul ca glaucomul nu da simptome specifice pana in momentul in care vederea este mult afectata. Astfel, majoritatea pacientilor sant diagnosticati in faze avansate ale bolii. In mod caracteristic, in glaucom se produce o ingustare a campului vizual dinspre periferie spre centru.

Pentru a stabili diagnosticul, se realizeaza patru teste relativ simple:

  1. Masurarea presiunii intraoculare
  2. Examinarea nervului optic
  3. Examinarea unghiului de drenaj. Acest element este foarte important pentru stabilirea tipului de glaucom, deoarece modalitatile terapeutice pot fi diferite de la un pacient la altul.
  4. Examinarea campului vizual care este investigatia care stabileste in ce masura este afectata capacitatea pacientului de a vedea

Tratamentul glaucomului

In momentul de fata, nu exista medicamente ce pot sa vindece glaucomul, adica pacientii care si-au pierdut o buna parte din campul vizual nu-si mai pot recapata vederea. Toate medicamentele folosite pana in prezent reusesc sa stopeze sau sa intarzie cu mult agravarea bolii, prevenind astfel aparitia orbirii. Aceste medicamente scad presiunea intraoculara, indiferent de forma de glaucom – cu presiune intraoculara crescuta sau nu.

Cele mai multe medicamente pentru glaucom se prezinta sub forma unor picaturi de ochi. Daca picaturile de ochi nu pot reduce suficient presiunea intraoculara, se recurge la alte variante terapeutice disponibile. Acestea includ tratamentul laser sau chiar tratamentul chirurgical care rezolva drenajul deficitar al ochiului.

De aceea, diagnosticarea din timp a bolii este esentiala!Dupa varsta de 40 de ani, este bine sa mergeti la un control regulat la oftalmolog, chiar daca nu aveti aparente probleme de vedere.